MINISTERUL EDUCAŢIEI , CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
PROGRAMA de PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA a TULBURARILOR DE VORBIRE (LOGOPEDIE)

pentru GRADUL II în învăţământ
 

 

 

 

 

1. Psihopedagogie specială

 

Observaţie 

1.    Temele marcate cu asterix (*) nu sunt cerute la definitivat.

2.    Candidaţii pentru obţinerea examenului de definitivare şi gradul II pot opta pentru domeniul de specializare specific unităţii de învăţământ în care îşi desfăşoară activitatea. Astfel:

· cadrele didactice din unităţile şcolare pentru deficienţi de intelect susţin examenele (pentru definitivare şi gradul didactic II) din tematica generală şi tematica specifică Psihopedagogiei speciale a deficienţilor de intelect (respectiv II.1.);

· cadrele didactice din unităţile şcolare pentru deficienţi de auz susţin examenele (pentru definitivare şi gradul didactic II) din tematica generală şi tematica specifică Psihopedagogiei speciale a deficienţilor de auz (respective II.2.);

· cadrele didactice din unităţile şcolare pentru deficienţii de vedere susţin examenele (pentru definitivare şi gradul didactic II) din tematica generală şi tematica specifică Psihopedagogiei speciale a deficienţilor de vedere (respective II.3.);

· cadrele didactice care îşi desfăşoară activitatea pe post de logoped susţin examenele (pentru definitivare şi gradul didactic II) din tematica generală şi tematica specifică Logopediei (respective II.4.);

· cadrele didactice care îndeplinesc funcţia de logoped într-o unitate de învăţământ special pot opta (pentru definitivare şi gradul didactic II) între domeniul Logopediei şi al Psihopedagogiei deficienţei specifice unităţii respective (vor susţine examenul din tematica generală şi din tematica pentru care a optat);

· cadrele didactice itinerante/sprijin vor susţine examenele (pentru definitivare şi gradul didactic II) în funcţie de specificul dizabilităţii majorităţii numărului de elevi pentru care asigură asistenţă educaţională (vor susţine examenul din tematica generală şi din tematica pentru care a optat);

· cadrele didactice din învăţământul de masă de la clasele integratoare pot susţine examenele (pentru definitivare şi gradul didactic II) în funcţie de tipul dizabilităţii elevilor integraţi (vor susţine examenul din tematica generală şi din tematica pentru care a optat);

· cadrele didactice care funcţionează la grupele/clasele cu elevi cu deficienţe associate/multiple vor susţine examenele (pentru definitivare şi gradul didactic II) la tematica generală şi la una din tematicile specifice unei categorii de dizabilităţi.

 

Competenţe teoretice generale - cunoştinţe referitoare la:

o  conţinutul, componenele şi ramurile psihopedagogiei speciale;

o  delimitări conceptuale: defect, deficienţă, incapacitate, handicap, compensare, terapie, recuperare etc.;

o etiologia principalelor categorii de deficienţe/dizabilităţi (mintale/de intelect, vizuale, auditive, motorii/neuromotorii) şi a tulburărilor de limbaj;

o  tipologia deficienţelor;

o  particularităţile proceselor psihice ale persoanelor cu diferite tipuri de deficienţă/dizabilitate (procese senzorio-perceptive, reprezentări, atenţie, memorie, gândire, limbaj, afective etc.);

o   teorii ale învăţării cu aplicabilitate la diferite categorii de elevi cu deficienţe/dizabilităţi;

o   practici moderne în psihopedagogia specială : educaţia timpurie, educaţie integrată/incluzivă, programe de intervenţie personalizată, echipa interdisciplinară etc.);

 

Competenţe metodologice generale vizând:

o   principiile didacticii în educaţia specială;

o   evaluarea complexă a principalelor categorii de persoane cu deficienţe/dizabilităţi pentru stabilirea diagnosticului;

o   elaborarea programelor personalizate : recuperatorii, compensatorii, educative;

o   modalităţi de implicare în elaborarea planului de servicii personalizat, consilierea familiilor etc.

o   adaptarea curriculară (selectarea şi diferenţierea conţinuturilor, metodelor, procedeelor şi mijloacelor didactice);

o   strategiile de predare-învăţare activizante (de exemplu, învăţarea mediată, învăţarea prin cooperare, învăţarea interactivă etc.);

o   evaluarea predictivă, formativă şi sumativă;

o   orientarea şcolară şi profesională a persoanelor cu dizabilităţi (principii, forme şi metode de realizare).

  

 

 II. TEMATICI SPECIFICE:

II.4. LOGOPEDIE

 II.4.1. PROBLEMATICA ŞTIINŢIFICĂ GENERALĂ PRIVIND TULBURĂRILE DE LIMBAJ

 

II.4.1.1. Problematica generală şi elemente de psihologia limbajului

a. Clasificarea tulburărilor de limbaj.

b. Etiologia tulburărilor de limbaj.

c. Legi şi principii în logopedie.

d. Activitatea de profilaxie a tulburărilor de limbaj

e. Procesul de elaborare, organizare, structurare şi integrare a limbajului.

f. Teorii psihologice ale limbajului (teoria ineistă-Chomski, teoria constructivistă, teoria cognitivă şi interacţionistă etc.).*

 

II.4.1.2. Investigare, examinare şi diagnostic diferenţial în logopedie

a. Investigaţii clinice: neurologice, psihiatrice, endocrinologice.; examinare senzorială (acuitate auditivă, vizuală); examenul motricităţii, examenul psihologic.

b. Activitatea de depistare. Forme de examinare, tehnici, metode. Formele depistării. Scopul depistării. Antrenarea factorilor educaţionali şi medicali în depistarea tulburărilor de limbaj.

c. Examinarea complexă a tulburărilor limbajului oral şi scris. Principii şi metode utilizate în examinarea logopedică.

d. Examinarea limbajului. Metode, procedee şi teste.*

e. Diagnostic şi evaluare logopedică.

 

II.4.1.3. Tulburările limbajului

a. Tulburările de pronunţie (dislalia, rinolalia, dizartria): etiologie; simptomatologie; diagnostic diferenţial; terapie.

b. Tulburările de ritm şi fluenţă a vorbirii (bâlbâiala, logonevroza ): etiologie; simptomatologie; diagnostic diferenţial; terapie.

c. Tulburările de voce (afonia, disfonia, fonastenia).

d. Tulburările limbajului scris-citit : tipologie; forme; clasificări; relaţiile dintre dislexie şi disgrafie; dislexia-disgrafia la copilul normal şi la copilul cu deficienţă de intelect; implicaţiile dislexiei–disgrafiei în metodologia predării scris–cititului; metode generale şi specifice logopedice de corectare .

e. Tulburările polimorfe de limbaj (alalia, afazia) : etiologie; simptomatologie; diagnostic diferenţial; terapie.

f. Tulburările de dezvoltare a limbajului (mutismul psihogen, retardul verbal).

g. Tulburări de limbaj pe bază de disfuncţii psihice (dislogii, ecolalii, jargonofazii, bradifazii).

 

h. Tulburările procesului de elaborare şi organizare a limbajului: tulburările determinate de surditate şi hipoacuzie; tulburările limbajului determinate de deficienţe de intelect; tulburările de limbaj în contextul deficienţelor de vedere; tulburări de limbaj determinate de bolile psihice.*

 

II.4.1.4. Principiile ştiinţifice care stau la baza activităţii logopedice şi formele ei.

a. Noţiunea de terapie complexă a tulburărilor de limbaj. Principiile fiziologice, psihologice şi pedagogice ale terapiei complexe.

b. Compensare, reechilibrare, reeducare funcţională.

c. Psihoterapia individuală de grup în contextul tulburărilor de limbaj.

d. Organizarea activităţilor logopedice în învăţământul preşcolar, în condiţiile şcolii obişnuite şi în şcolile speciale.

e. Activitatea metodică a logopedului cu educatorii, învăţătorii, profesorii, părinţii/aparţinătorii.*

 

II.4.2. Probleme de didactică şi metodică în activităţile de terapie logopedică

 

II.4.2.1. Metodologia activităţii de terapie corectiv-educaţională a tulburărilor de limbaj.

a. Schema de desfăşurare a acţiunii de terapie a tulburărilor de limbaj: stabilirea planului de acţiune terapeutică şi individualitatea metodelor, procedeelor în cadrul terapiei complexe

b. Descrierea metodelor şi fundamentarea lor ştiinţifică.

c. Fişa logopedică; întocmirea fişei logopedice şi a evidenţei activităţii logopedice.

d. Organizarea metodico-ştiinţifică a activităţii logopedice în raport cu tipurile de tulburări cunoscute.

e. Etapele terapiei complexe. Strategia fiecărei etape. Metodele şi procedeele pentru urmărirea eficienţei acţiunii terapeutice.*

 

Bibliografie orientativă:

1. Anca, M.(2003), Logopedie, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.

2. Boscaiu, E. (1973), Prevenirea şi corectarea tulburarilor de vorbire în gradinitele de copii, E.D.P., Bucureşti .

3. Boscaiu, E. (1983), Bâlbâiala, prevenire şi tratament, E.D.P., Bucureşti .

4. Burlea, Georgeta şi colab. (2003), Bâlbâiala, manual de diagnostic şi terapie, Chişinău, Ed. Tehnică Info.

5. Mititiuc I. (1986), Probleme psihopedagogice la copilul cu tulburări de limbaj, Iaşi, Ed. Ankarom.

6. Moldovan, I. (2006), Corectarea tulburarilor limbajului oral, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.

7. Ungureanu D., Compendiu logopedic scolar, EDP, Bucureşti , 1998.

8. Verza, E., (1977), Dislalia şi terapia ei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

9. Verza, E., (1983), Disgrafia şi terapia ei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.

10. Verza, E., (2003), Tratat de logopedie, vol. I, Bucureşti, Editura Fundaţiei Humanitas.

11. Verza E.F, (2004), Afectivitate şi comunicare la copiii în dificultate, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Humanitas.

12. Vrasmas, E, Stanică, C., Terapia tulburărilor de limbaj. Intervenţii logopedice, EDP, Bucureşti, 1997.